Fiecare poate face ceva – Jason Johnson

Fiecare poate face ceva – Jason Johnson

  • Post Comments:0 Comments

A veni în sprijinul familiilor e foarte important în lucrarea de adopție și plasament a bisericii voastre. E, de departe, una dintre cele mai importante discuții ori de câte ori lucrez cu lideri. Știm cu toții că trebuie să avem un sistem de sprijin în biserică, dar ce înseamnă asta de fapt? Care sunt acele puncte de referință ale eforturilor noastre și cum putem împlini cu adevărat nevoile familiilor care au grijă de copiii care provin din medii ostile?

Îmi place să folosesc această structură simplă, în patru părți, pentru a le oferi liderilor o schiță de bază, de la care pot începe planificarea. Cu siguranță nu e exhaustivă, dar e o unealtă folositoare de la care să plecăm. E un cadru de referință  – nu doar o afirmație simplă și generală „ar trebui să venim în sprijinul familiilor”, ci una specifică și aplicabilă: „Iată câteva piste de pornire în sprijinul pe care îl acordați acestor familii.”

Am descoperit că, în general, familiile adoptive și cele care iau copii în plasament au nevoie de acest patru stâlpi de sprijin (Notă: Nu e valabil doar pentru familiile mai sus menționate, ci și pentru familiile biologice, care au nevoie de sprijin în: a) încercarea de a-și recupera copiii b) încercarea de a împiedica înstrăinarea copilului:

  1. TANGIBIL: Adică „lucruri” (paturi, haine, cărucioare, scutece etc.) pe care oamenii le pot dona sau oferi. Poate că în biserica sau în localitatea voastră există o cămară pentru copiii fără familii. Bineînțeles că mâncarea e ÎNTOTDEAUNA binevenită atunci când sunt luați în plasament copii noi. Și sprijinul financiar e binevenit. Fiți creativi! 
  2. EDUCAȚIONAL: Mulți suntem pur și simplu foarte solicitați în efortul de a crește și a iubi copii care au suferit traume. Ocaziile în care părinții pot învăța despre îngrijirea celor care au suferit traume și pot primi uneltele de care au nevoie pentru a le oferi ajutorul cel mai potrivit acestor copii sunt foarte importante. Astfel de ocazii pot fi cursuri, webinare simultane, conferințe, ateliere sau cărți. Familiarizați-vă cu experții și resursele de care aveți nevoie. 
  3. RELAȚIONALE: Ocaziile de a pune împreună familii care se confruntă cu aceleași provocări sunt cruciale. Dacă nu ai copii adoptați sau în plasament nu poți înțelege cum e. Aceste ocazii pot fi grupuri de sprijin formale/întâlniri sociale informale, în care familiile se simt în largul lor, înțelese și încurajate. Uneori obiectivul nu este  „să obții” ceva, ci doar să fii împreună. Dacă aceste familii pot să vadă că nu sunt singure, e suficient. 
  4. SPIRITUAL: Unii ar spune că domeniul „spiritual” nu e ceva separat, ci umbrela sub care se află toate lucrurile. E adevărat. Cu toate acestea, există anumite lucruri pe care le putem face pentru a veni în sprijinul membrilor familiilor din tranșee: studii, ieșiri, grupuri de sprijin etc. care oferă ucenicie familiilor în ceea ce privește Evanghelia și le îndeamnă să își găsească pasiunea, motivația și puterea de a face acest lucru în Cristos.

Bineînțeles că această listă nu e exhaustivă, ci doar reprezentativă pentru lucrurile pe care liderii bisericii le pot face în sprijinul familiilor din comunitatea lor. Poate nu folosiți aceiași termeni în descrierea acestor categorii. Ideea e că, oricum numiți aceste lucruri și oricum ar arăta, e foarte important să găsim metode de „sprijin” în toate domeniile.

TREI LUCRURI DE ȘTIUT:

  1. Biserica voastră nu trebuie să facă totul. Această  structură oferă un model concret cu ajutorul căruia poți identifica lucrurile pe care biserica ta le poate face bine și poți găsi domenii de colaborare cu alte agenții locale, organizații și biserici la care acestea se pricep.  De exemplu, biserica ta poate excela în oferirea sprijinului tangibil pentru familii (lucruri, mâncare, bonuri valorice, asistență în adopție etc.), dar, împreună cu alte biserici locale cu care aveți parteneriat și o organizație locală puteți oferi familiilor instruire educațională în traumă. Sau, poate că biserica ta are câteva familii – insuficiente pentru un grup de sprijin – iar altă biserică mai are una, alta patru, alta două. Prin urmare, bisericile voastre decid să colaboreze pentru a găzdui evenimente în cadrul cărora părinții pot petrece un timp singuri, în oraș, grupuri de sprijin sau alte contexte de relaționare și conectare socială. Are sens?
  2. Deși biserica voastră nu trebuie să facă totul, poate, dacă are această posibilitate. Dacă biserica voastră are capacitatea să le facă pe toate, atunci probabil are și responsabilitatea de a-și extinde resursele pentru a fi un centru cu care pot colabora alte agenții, organizații sau biserici din jur. E mult mai bine să fim împreună, decât separat. Dacă aveți posibilitatea de a-i pune pe alții împreună, nu ezitați. 
  3. Această structură încurajează ideea că „nu suntem chemați să facem aceleași lucruri, dar toți putem face ceva.” Oferă o varietate de rampe de lansare pentru oamenii care au un impact semnificativ în viața familiilor folosindu-și darurile lor unice, pasiunile și resursele. Deschide ușa LARG altor oameni din biserică și spune: „Hei, ocaziile sunt nelimitate și foarte creative. Puteți face ceva!”

Așadar, care sunt pașii următori? Nu veți ști cum să ajungeți unde aveți nevoie până când nu veți ști de unde să începeți. Poate că trebuie doar să identificați ce faceți deja din această structură (sau ce puteți face ușor). Ce știți să faceți bine? Excelați în acel lucru! Unde aveți goluri? Puteți umple aceste goluri în interior? Sau de cine aveți nevoie din exterior, ca să le umple (alte biserici, agenții, organizații, resurse?).

O resursă bună este cartea “Fiecare poate face ceva” – Jason Johnson

BĂTĂTORIȚI CĂRĂRILE

Am citit recent o poveste (sau, poate, o legendă urbană?) despre arhitecții care au făcut proiectul Universității California, campusul Irvine. Se spune că, atunci când au ridicat clădirile, nu au pus alei, în mod intenționat. Le-au dat voie studenților să meargă din clădire în clădire timp de mai multe luni, pentru a-și bătători singuri „aleile” prin pământ și iarbă. Abia apoi, după ce aceste cărări au fost trasate clar, școala a turnat beton și a „pavat” acele cărări.

Ideea e că cel mai bun mod de a afla de ce fel de „căi” de sprijin au nevoie familiile voastre este prin a înțelege pe unde merg deja aceste familii și ce au nevoie cel mai mult pentru a parcurge aceste cărări. Întrebați-i! Puneți-i împreună! Aflați de la ei, apoi pavați acele cărări cu sisteme și structuri.

(sursa: http://jasonjohnsonblog.com/blog/four-ways-your-church-can-support)

Share!

Share on facebook
Facebook
Share on twitter
Twitter
Share on whatsapp
WhatsApp
Share on reddit
Reddit
Share on email
Email
Share on telegram
Telegram

Lasă un răspuns