Recentele modificări adoptate pentru Legea adopției au adus un val de entuziasm și critici deopotrivă. Considerăm că sunt oportune ambele.

Conform datelor statistice publicate de Ministerul Muncii la momentul adoptării modificărilor legii adopţiei, în sistemul special de protecţie se aflau 57.646 copii dintre care doar 3.809 declaraţi adoptabili, respectiv 6,6%. Astfel, un procent inacceptabil de mare, respectiv 93,4% se află în măsură de plasament. Plasamentul este o măsură temporară care, în teorie, ar trebui finalizată fie prin reintegrare în familia biologică, fie prin adopţie. În practică, majoritatea acestor copii rămân în măsură de plasament perioade foarte lungi de timp, adesea până ies din sistem, la limită de vârstă.

CARE ESTE IMPACTUL NOII LEGI?

Conform expunerii de motive pentru modificările propuse, Ministerul Muncii estimează o creştere a numărului de copii adoptabili cu doar 75 în plus faţă de 2015. Având în vedere datele de mai sus, această estimare înseamnă că doar 0,13% dintre copiii aflaţi în sistemul special de protecţie devin adoptabili ca urmare a acestor modificări.

Impactul, preconizat de însuși Ministerul Muncii, arată faptul că legea adopţiei are nevoie de modificări mai substanţiale, decât cele aduse, pentru o îmbunătățire reală a situației.

CE ESTE ÎN NEREGULĂ CU SITUAŢIA ACTUALĂ?

Un aspect negativ al situaţiei de fapt sunt cei 20.471 de copii care sunt instituționalizați (35.5%). Studii naționale și internaționale demonstrează extrem de clar că instituționalizarea perpetuează și facilitează retard psiho-motor, tulburări sociale şi emoţionale. Pentru a descoperi impactul neglijării precoce, Universitatea Harvard a realizat, în Bucureşti, un studiu timp de 12 ani în care a urmărit 136 de copii abandonați. Copiii au ajuns, o parte, în familii sociale, iar cealaltă parte au ajuns în soluţii rezidenţiale.

Care sunt efectele instituţionalizării?

Cercetările sugerează că trauma abandonului nu este doar la nivel psihologic ci aceasta cauzează daune grave ale creierului. Rezultatele din acest studiu au arătat că instituționalizarea a cauzat retard mental în rândul copiilor abandonați precum şi afectarea gravă a structurii substanței albe.

Care este soluţia?

Deloc surprinzător, una dintre concluziile raportului a fost că acei copii care au avut șansa de a găsi o familie în care să fie iubiți și în care să se simtă în siguranță, au fost capabili să-şi regenereze conexiunile lipsă, creierul restabilindu-și funcțiile pierdute.

LUCRURI BUNE INTRODUSE DE MODIFICĂRILE LA LEGEA ADOPȚIEI

  • Reducerea de la 1 an la 6 luni a perioadei în care trebuie să fie căutate rudele copilului care vor să se ocupe de creşterea şi îngrijirea acestuia. În situaţia în care rudele nu sunt găsite în acest interval, poate fi începută procedura de declarare a adoptabilităţii copilului;
  • Prelungirea valabilităţii atestatului pentru adopție necesar viitorilor părinți, de la 1 an la 2 ani;
  • Eliminarea etapei de pregătire pentru persoanele cărora le-a expirat atestatul şi solicită obţinerea unui nou atestat;
  • Stabilirea compatibilității copilului cu adoptatorii la nivelul direcţiilor generale de asistenţă socială şi protecţia copilului şi nu la nivelul ANPDCA, în scopul de a eficientiza procesul de identificare a celei mai potrivite familii pentru copilul adoptabil;
  • Eliminarea termenului de 2 ani stabilit pentru valabilitatea statutului de copil adoptabil. Copilul va păstra acest statut până la încuviințarea adopției sau până la împlinirea vârstei de 14 ani, când îşi va exprima opinia cu privire la această posibilitate;
  • Introducerea unor termene pentru procedurile derulate în faţa instanţelor judecătoreşti pentru toate cele 3 etape ale procesului de adopţie, respectiv: declararea adoptabilității, încredințarea în vederea adopției și încuviințarea adopției;
  • Introduce obligativitatea angajatorilor persoanelor care doresc să adopte de a acorda timp liber pentru efectuarea evaluărilor necesare pentru obţinerea atestatului şi participarea la întâlnirile cu copilul. Timpul liber poate fi acordat în limita a 40 ore/an, fără afectarea drepturilor salariale;
  • Introduce concediul de acomodare, acordat unuia dintre părinții adoptivi pentru o perioadă de un an cu o indemnizație de 3,4 ISR. Astfel, la nivelul ISR din 2016, unul dintre părinții adoptivi va beneficia de 1.700 de lei lunar.

LUCRURI CARE AR TREBUI SĂ EXISTE ŞI PE CARE ACTUALA LEGE NU LE-A ADUS

Legea prevede în continuare obligaţia de a identifica şi contacta rudele până la gradul al patrulea, ceea ce presupune persoane decedate sau, în orice caz, cu o vârstă mult prea înaintată (stră-stră-bunicul), ori din afara zonei de interferenţă a copilului (verii unchilor părinţilor). În practică, demonstrarea faptului că stră-stră-bunicul e decedat este extrem de dificilă, iar identificarea rudelor extrem de îndepărtate consumă timp inutil şi frânează excesiv aducerea copilului la statutul de adoptabil. Modificările aduse de actuala lege nu exonerează managerul de caz de obligaţia de a demonstra decesul stră-stră-bunicului.

Interpunerea statului ca unic intermediar între adoptat şi adoptator se dovedeşte a fi un sistem deficitar pentru majoritatea copiilor adoptabili. Prin acest sistem, potenţialii părinți adoptivi primesc o listă de copii, văd poze, merg să vadă copiii și aleg: să fie sub 2 ani, frumos, sănătos, şi să nu fie „de etnie”. Astfel, conform datelor publicate de Ministerul Muncii la momentul promulgării legii, în anul 2015 au fost adoptați 573 de copii, 85% dintre copiii adoptabili rămânând, în continuare, neadoptați, întrucât au probleme de sănătate, au depășit o anumită vârstă sau pentru că sunt de o anumită origine etnică sau nu corespund fizionomiei potenţialilor adoptatori. Este, aşadar, necesar să renunţăm la sistemul „potrivirii teoretice” şi, nu doar să permitem, ci chiar să încurajăm persoanele care cunosc un copil adoptabil şi care doresc să-i ofere o familie, să depună cerere nominală de adopţie.

În prezent, un copil poate deveni adoptabil doar prin intrarea lui în sistemul de protecție. Acest lucru, însă, înseamnă foarte mult timp petrecut în aspecte birocratice (dosare întocmite, evaluări, anchete, termene, etc). De obicei, ceea ce se întâmplă în practică în majoritatea cazurilor, este că acel copil rămâne în sistem toată viața. Ar trebui, astfel, prevăzută legal o modalitate prin care părintele să ceară/consimtă la adopţia copilului fără a se impune o măsură specială de protecție şi, tot la cererea motivată a părinţilor copilului, să nu fie căutate şi consultate rudele (spre exemplu, sunt situaţii în care mama a suferit abuzuri din partea rudelor sau a fost abandonata la rândul ei). Soluţia ar putea fi o declarație notarială precedată de o ședință de consiliere psihologică şi socială, urmata de o perioada de revenire asupra deciziei, timp în care să aibă loc din nou consilierea părinţilor. O soluţie similară s-ar putea aplica în cazul soţilor care trăiesc în concubinaj şi tatăl trecut pe certificat nu este în fapt părintele biologic al copilului. Procesul birocratic de consiliere a rudelor care nu sunt în fapt ale copilului este extrem de anevoios şi consumator inutil de timp în devafoarea copilului. Astfel de situaţii pot părea excepţii publicului larg însă sunt des întâlnite pe teren.

Menţinerea interdicţiei asupra adopţiilor internaţionale este în dezavantajul major al copiilor. Avem situaţii de copii cu handicap grav pentru care există familii din alte state dispuse să le ofere îngrijire şi educaţie specifică însă neşansa de a se fi născut în România după anul nefast 2004 când au fost închise adopţiile internaţionale îi condamnă la instituţionalizare pe viaţă.

CONCLUZIE

Membrii Alianţei România Fără Orfani (ARFO) au contribuit la o parte dintre propunerile de modificare şi le-au susţinut în dezbaterea publică a proiectului de modificare PL-x 830/25.11.2015 prin documente de poziţie.

După cum am arătat mai sus, noua lege a adopţiei aduce modificări binevenite însă insuficiente pentru o rezolvare de fond a problemei. De aceea, se impune o implicare mai activă a societăţii pentru susţinerea unor schimbări care să ofere o şansă reală la viaţă de familie fiecărui copil.

DESPRE ALIANŢA ROMÂNIA FĂRĂ ORFANI

Alianța România fără Orfani reunește peste 30 de organizații nonguvernamentale și religioase, firme, persoane publice și private care s-au devotat slujirii nevoilor fizice, psihice și spirituale ale copiilor aflați în dificultate, serviciile acestora incluzând adopția, plasamentul familial, asistența maternală, consilierea și prevenirea abandonului.

Printre ambasadorii Asociației se numără Florica Cherecheș, Deputat Parlamentul României precum şi Loredana & Bodo (Proconsul).

Posted by romaniafaraorfani

Leave a reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *